Press release: ziarulevenimentul.ro – Picturã cu acul

Press release: ziarulevenimentul.ro – Picturã cu acul



ziarulevenimentul.ro – Picturã cu acul

Dacã unele femei lucreazã goblenuri uşoare doar pentru a le vinde, cele care iubeşte cu adevãrat arta, aşa cum o face doamna Elena Zidaru, lucreazã pentru a atinge perfecţiunea. Lucrul migãlos cu acul s-a transformat în timp, într-o adevãratã pasiune care dã sens vieţii.

Elena Zidaru este preşedintele Asociaţiei Goblenul şi Arta Lucrului Manual, dar spune cã ceea ce face ea nu se cheamã goblen, ci cusãturã în “petit point”. Casa ei este un adevãrat muzeu al artei realizate cu acul. Pereţii sînt “îmbrãcaţi” în lucrãri, aranjate cu grijã, dupã mãrime şi conţinut. La prima vedere par a fi picturi şi cu foarte mare greutate realizezi cã, de fapt, sînt cusute. Gazda le mîngîie drãgãstos cu privirea şi cautã în ochii noştri o urmã de emoţie. “De fapt, ceea ce facem noi, nu este goblen ci cusãturã în petit point, care are origini într-o şcoalã veche. Se practica în Franţa, la mãnãstirea Saint-Cyr. Cînd am fost la Muzeul Goblenului din Paris, custodele muzeului mi-a explicat cã goblenul adevãrat este o tapiserie manufacturierã, nu este fãcut cu acul. Goblenurile sînt nişte tapiserii uriaşe de 2-3 metri. Aceastã denumire s-a înrãdãcinat la noi şi toatã lumea îi spune goblen. Chiar am fost sfãtuitã sã schimb denumirea asociaţiei, putem sã îi spunem picturã cu acul sau altcumva, dar sã fie ceva care sã reprezinte exact ceea ce facem”, ne explicã Elena Zidaru, în timp ce studiazã cu atenţie ultimul model creat.

Pietreanca ne-a povestit cum s-a îmbolnãvit de aceastã “picturã cu acul”. Nici o secundã nu i-a trecut prin minte, atunci cînd a pus mîna pe ac şi a cusut primul ei goblen cumpãrat din magazin, cã aceastã artã va pune stãpînire pe sufletul ei. “Era prin anii ’80-’81. Am vãzut un model la o prietenã şi mi-a plãcut atît de mult, încît m-am apucat şi eu fãrã sã mã gîndesc cã o sã devinã o pasiune. E ca o boalã, mi-a intrat în sînge. Am strîns peste 200 de lucrãri în 20 de ani. De cîţiva ani lucrez doar modele create de mine. Am renunţat la vreo 100 de goblenuri, modele fãcute de firme, pentru cã nu mai corespundeau criteriilor mele de calitate şi valoare. Un model cumpãrat din comerţ îl poate coase oricine, şi nu are nici o legãturã cu arta, însã pentru a reproduce cu acul o imagine este o treabã anevoioasã care, pe lîngã îndemînare şi cunoaşterea unui program de calculator, este nevoie şi de talent în îmbinarea culorilor. Modelul pe care îl alegi sã îl transformi în aşa-zisul goblen, te reprezintã ca persoanã, iar realizarea lui este suma talentelor, nu doar îndemînarea şi rãbdarea de a coase”, ne-a spus gazda noastrã.

Deşi circulã multe poveşti legate de valoarea acestor lucrãri, despre cît de cãutate ar fi ele pe alte meleaguri, nimic nu este adevãrat. Ceasurile de muncã şi banii cheltuiţi cu materialele aparţin numai celui atins de microbul goblenului. “E o boalã costisitoare. Pentru o lucrare investesc în jur de 4 milioane de lei vechi, ca sã nu mai vorbesc de muncã. Înainte coseam cam 12 ore pe zi, acum doar 5–6 ore. Mã trezesc dimineaţa la 6, iar pînã la 8,30, cînd plec la serviciu, lucrez la pînzã. Continui cînd vin acasã pînã noaptea tîrziu. Nu mã pot abţine. Din pãcate, rãmînem doar cu pasiunea. Banii investiţi nu îi voi recupera niciodatã în totalitate, pentru cã munca nu mi-o plãteşte nimeni. Am mai vîndut din lucrãri la expoziţia de la Senat. în anul 2004, dar lumea trebuie sã înţeleagã cã goblenul nu este o afacere, ci o pasiune. Cine crede cã va scoate zeci de milioane dintr-un model cumpãrat din comerţ, se înşealã amarnic. Zvonurile care circulã cum cã goblenurile s-ar vinde foarte bine peste hotare sînt doar poveşti. Dacã nu descoperim o modalitate de a ne vinde lucrãrile rãmînem, aşa cum am mai spus, doar cu pasiunea”, mai spune specialista în goblenuri. Lucrãrile realizate cu migalã şi multã dragoste de cãtre Elena Zidaru s-au bucurat de apreciere la numeroasele expoziţii şi au cucerit şi inimile italienilor, la Tîrgul Internaţional Art din Florenţa.

Elena Zidaru ne-a mãrturisit cã nu va renunţa niciodatã la pasiunea ei. “Fiecare om are un hobby. Eu nu pot renunţa la goblenuri, chiar dacã, uneori dureazã şi şase luni pînã ce termin o lucrare de dimensiuni mai mari. Am înfiinţat Asociaţia în ideea de a putea contribui la imaginea României în strãinãtate, prin participarea membrilor ei la diverse manifestãri sau expoziţii. Din pãcate, autoritãţile locale şi centrale din domeniul culturii şi artei ne ignorã şi faptul cã nu sîntem membri ai Uniunii Artiştilor Plastici, ne împiedicã sã facem expoziţii în galeriile de artã din ţarã”, spune dna Zidaru, cu tristeţe. Cu sau fãrã expoziţii, arta “petit point” nu va dispãrea, atîta vreme cît vor exista oameni care sã o îndrãgeascã.