Despre inramarea goblenurilor

Despre inramarea goblenurilor



Inramarea este o ocupatie care se face oarecum dupa ureche, ramarii invatandu-si meseria pe furate si pe banii pacientilor lor. Inramarea este singura ocupatie banoasa si respectabila pentru care nu e nevoie de nici o scoala, diploma sau licenta. In America (pe care o cunosc bine) atelierele serioase sunt deservite de oameni cu pregatire artistica. Inaramarea ca afacere atrage acolo multi absolventi de cursuri medii sau superioare de arta. Dar nici macar in America nu este nevoie sa-ti certifici priceperea si aptitudinile de rameur. Primul client care iti trece pragul, te crede specialist in bransa ramelor si te plateste te-a incoronat ramar profesionist. Dupa un numar de astfel de clienti ajungi sa crezi ca ai un har al inramarii si te avanti in domeniu, uitand ca de fapt nu ai nici o calificare. Norocul ramarilor e acela ca inca si mai nesiguri si vocali decat ei insisi sunt clientii lor, cei care-i anunta din pragul usii ca nu se pricep si ca s-ar multumi cu ceva frumos si ieftin. E ca si cum ai spune cuiva ca esti surd, orb si lipsit de simt tactil dar ai un pumn de bani in buzunarul stang al hainei si ai incredere sa ti-i numere el.

Cat priveste solutia inramarilor de calitate, ea exista si nu trebuie reinventata, ci doar aplicata si la noi. Din pacate ramarii din Romania refuza sa o aplice din comoditate si pentru ca au o clientela docila si ignoranta iar concurenta nu le ameninta exista. Un ramar bun va sugereaza diverse inramari cu ajutorul a MII de mostre de rame si pass-uri. Unele dintre aceste mostre au fost primite gratuit, pentru altele a platit. Mostrele ramelor de calitate costa multisor, dar fara ele nu pot fi oferite solutii originale, solutii deosebite sau solutii istorice de inramare. Fara aceste mostre clientul nici macar nu afla ca exista si altfel de rame decat cele de calitate inferioara pe care ramarul le poate incropi el insusi, in camera din dos, din metraje prefinisate. Ramarii romani se inconjoara doar de mostrele cele mai proaste, adica cele care le sunt oferite gratuit sau pe care le pot incropi singuri, din resturi de metraje. Aici pana si galeriile de arta si casele de licitatii inrameaza sistematic lucrari foarte valoroase in baghete prefinisate, la ramarul lor favorit din coltul strazii. Dintr-un motiv sau altul, nici macar elita comerciantilor si colectionarilor de arta nu solicita inramari superioare. Si atunci cum sa gasiti dvs. rame deosebite sau doar potrivite pentru goblenurile pe care le coaseti cand afacerea ramarilor merge unsa si asa, intr-o tara in care pana si tablourile de patrimoniu sunt inramate in rame de oglinzi banale?!

De peste douazeci de ani livrez lunar, din Craiova, zeci si sute de rame de care americanii au nevoie si nu le gasesc in tara lor la calitatea sau pretul meu. Cele mai multre dintre rame sunt rame relativ simple, de design, realizate la comanda, pentru un tablou anume. Nu se intampla des sa mi se ceara un Ludovic al XIV-lea sau Imperial Francez. In schimb adesea mi se cere sa schimb culoarea unui detaliu sau a altuia, sa maresc sau sa micsorez ceva, sa adaug ori sa elimin anumite elemente din constructia ramelor mele tocmai pentru a le face perfecte in contextul tablourilor, goblenurilor, acuarelelor, fotografiilor sau desenelor de inramat. Inutil sa va zic ca pana astazi niciun ramar din Romania nu a avut vreo problema pe care sa n-o poata rezolva cu ajutorul metrajelor lui. Stiu asta pentru ca n-am fost niciodata solicitat de vre-unul dintre ei sa-l ajut cu vreo rama ovala sau intr-un stil istoric anume. Ori de la ei asteptati dvs. solutii inedite de inramare?!

Retineti ce va zic. Sunt un exemplu convingator al faptului ca fara cerere (cumparatori) ofertra superioara nu inseamna nimic. Voi, consumatorii trebuie sa va emancipati, sa doriti si sa cereti insistent ceva mai bun inainte de a vi se oferi macar partial ceea ce aveti nevoie. Ramarul nu-si va complica viata si nu va incerca sa va educe sa doriti ceva ce lui nu-i lipseste si nici nu are inca de vanzare si ii este greu sa afle cum si de unde ar putea face rost. O piata in care cumparatorii astepata docili sa li se ofere ceva mai bun este o piata inapoiata si nesofisticata. Desigur, cu timpul lucrurile se vor schimba dar mai aveti rabdare inca 10-15 sau 20 de ani? Tupeul (in sensul bun) clientului vine intotdeauna la pachet cu marimea veniturilor sale, care stim ca sunt modeste. Tocmai de aceea, n-ar trebui sa coaseti doar din placere, ca hobby, decat daca aveti existenta asigurata si va puteti permite lucrul asta. Tocmai pentru ca nu va prisosesc banii si nu va permiteti sa inramati cum se cuvine nici macar goblenurile de inima pe care le coaseti, trebuie sa cautati cai de a face din hobby-ul dvs o sursa de venituri suplimentare. In fond un goblen vandut bine va va permite sa coaseti sau sa inramati alte goblenuri. Simplu! Si atunci trebuie sa aflati ce anume si cum anume se vinde bine in zona goblenurilor si sa procedati in consecinta pentru a vinde si voi, fie si sporadic, la fel de bine. Nu stiu cat de bine coase d-na Elena Zidaru, si nici nu e treaba mea sa stiu sau sa apreciez lucrul asta. Ea se prezinta si se vinde pe sine si goblenele dumneaei foarte bine. Asta este ceea ce m-a atras si pe mine la dansa si rezultatul s-a vazut. Nu stiu cate goblenuri a vandut efectiv, si nu e treaba mea sa aflu. Precis a vandut mai mult decat cineva care nici nu incearca sa vanda sau o face in cele mai ezitante si diluate moduri cu putinta. In incheiere, daca imi permiteti, v-as indemna sa cautati modele de succes, sa le urmariti, sa le descifrati si sa le copiati. Daca copiati succesul, succes este si ceea ce veti dobandi.

Un articol preluat de pe: rameroscas.blogspot.ro