My latest frame is supporting Mrs. Elena Zidaru’s petit point miniature (26 inch in diameter) replica of a fabulous painting by Wilhelm Hensel, dated 1836. The painting is named “Miriam’s Song of Prise” and belongs to (British) Royal Collection of Art.
Ultima mea rama incadreaza goblenul d-nei Elena Zidaru (65 cm in diametru). Goblenul acesta are 120 de culori si reproduce un tablou celebru din Colectia Regala Britanica de Arta intitulat “Cantecul de lauda a lui Mirriam”, pictat la 1836 de catrte Wilhelm Hensel.
“Cantecul de lauda a lui Miriam” (la stanga), grandiosul tablou pictat la 1836 de catre Wilhelm Hensel se afla, din 1843, in colectia de arta a casei regale britanice. In dreapta este ilustrat goblenul in 120 de culori realizat de d-na Elena Zidaru dupa acel tablou. Dupa alte incercari, in Septembrie 2013 goblenul acesta a fost inramat definitiv intr-o rama ROSCA’S inspirata de rama tabloului original.
Un goblen care se vinde poate fi considerat mai scump sau mai ieftin doar in comparatie cu alte goblenuri care la randul lor au fost vandute de unii si cumparate de altii. De partea cealalta, goblenul care nu se vinde si nici nu este ofertat si ravnit de cumparatorii potentiali este un goblen exorbitant de scump, in comparatie cu oricare dintre goblenuri, tocmai pentru ca este o risipa pura (si asta in ciuda faptului ca autorul lui de obicei se consoleaza pretinzand ca este frumos si ca-l va pastra bucuros pentru sine).
Cum, necum pana si cei care nu isi pot permite o inramare buna (sau cei se declara indiferenti la chestiunea inramarii) ar dori de fapt rame bune pentru lucralile lor …dar sa fie platite de altii!! Ei bine, am noutati. Intotdeauna, mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul altcineva va plati pentru munca noastra bine facuta. Noi platim doar pentru rebutuile si esecurile proprii caci una e sa nu poti vinde si alta e sa nu vrei a vinde un goblen. Cand ceva nu se vinde inseamna fie ca este inutil, fie ca este prost executat, fie ca ii lipseste ceva, adica nu este inca terminat si gata sa fie vandut/cumparat.
Sunt sigur ca nu intotdeauna lucrati la comanda. Deci putem presupune ca atunci cand va apucati de cusut un goblen o faceti in speranta ca 1) va fi necesr cuiva, 2) ca va fi bine realizat si 3) nu-i va lipsi nimic, adica va fi intreg si apt de vanzare. Un goblen neinramat este neterminat iar cand e inramat din saracie, dupa posibilitati, atunci e ca si cum vi l-ati fi facut cadou singure. Un goblen inramat superficial sau prost, dupa buget, devine un obiect ieftin sau chiar urat in comparatie cu acelasi goblen inramat bine si fara teama de costuri. Care dintre cele doua credeti ca s-ar vinde? Lumea cumpara lucrurile de arta in primul rand pentru ca sunt FRUMOASE si PLAC, nu pentru ca sunt ieftine si mai au nevoie de ceva munca pana a deveni frumoase. Cumparatorul de lucruri frumoase nu cumpara ceva ca sa-l modifice, ca daca se pricepea sa produca frumuseti nu mai dadea banii pe ele. Cu alte cuvinte nu cumperi un tablou pentru ca e mai ieftin decat daca vrei sa ascunzi o pata de pe perete.
Abia prin inramare un tablou devine ancorat in zona URATULUI SI A PROSTULUI GUST SAU, DIMPOTRIVA, IN CEA A FRUMOSULUI SI BUNULUI GUST. Pana atunci el este doar un obiect neterminat. Nu sunteti in pericol sa uratiti un tablou atunci cand il coaseti pentru simplul motiv ca o faceti intotdeauna dupa diagrame si cu ate potrivite. Din pacate nu pot fi ofetite diagrame de inramare ca atunci n-ati mai comenta cat de scumpe sunt ramele. Cand inramati prost si saracacios un goblen este ca si cum ati folosi ata colorata de cusut, in loc de surubite de la DMC, pe motiv ca e mai ieftina si stati rau cu banii. N-am intalnit inca niciodata pe cineva care sa fi facut asa ceva, dar am intalnit foarte multa lume care a calcat cu bocancii peste ultima si cea mai delicata faza din nasterea unui goblen, cea a inramarii lui, in ideea falsa ca ceea ce le place si le convine lor va place si conveni si cumparatorilor.
Preluat de pe: rameroscas.blogspot.ro
